hide

Read Next

”Miracolul” imperial

On De Dementiae

Este recomandabil să fiți anti-sistem. Este și mai recomandabil să nu ”alegeți” dintre acele conduite anti-sistem pe care sistemul vi le pune la dispoziție pentru a vă controla dându-vă iluzia că voi dețineți controlul. Și dacă veți alege să incendiați mașini, să aruncați cu ouă clocite, sau să vă bateți cu poliția, să știți că, în fapt, voi sunteți cei controlați și cei sclavi. Nu aceasta este calea.

Dacă ar fi să spun care este elementul cel mai important pentru bunăstarea unei societăți, aș spune-o fără tăgadă: este sistemul de educație. Este, totuși, ironic, cum majoritatea țărilor dezvoltate de azi nu s-au consolidat ca atare printr-o cunoaștere și o educație profunde, ci prin jaf și colonialism la scară globală. Tocmai cei care îndeamnă la pace, la tehnologie, la cunoaștere, la training-uri și workshop-uri, ne arată că tocmai aceasta NU ESTE calea, de vreme ce în subsidiar ele derulează războaie mai mult sau mai puțin ”juste” pentru a acapara bogățiile subsolului din Irak sau Afganistan ori de aiurea.

Să ne amintim puțin despre ce înseamnă, în fapt, America. Coloniști englezi jefuitori care, după ce i-au distrus pe băstinașii indieni, au creat o națiune pentru a-și permanentiza status-quo-ul. Să ne amintim ce înseamnă Rusia. Gaze naturale și petrol amestecate cu o ideologie anti-libertate, bloc comunist monolit, care a câștigat al doilea război mondial tocmai pentru a fi făcută drept o ”sperietoare” care să ofere pretextul cursei înarmării pentru SUA, la rândul său această înarmare având drept scop câștigurile de pe urma fabricării de arme și tehnologii din partea marilor industriași și lideri ai companiilor tehnologice precum Intel, Microsoft, Apple sau Google. Că sistemul sovietic se opunea religiei creștine, asta e doar o consecință fără mare însemnătate, de vreme ce religia creștină este preamărită chiar de către țara care a inventat Uniunea Sovietică, și anume SUA, și mă refer aici la forurile de putere politico-economică care au condus și continuă să conducă acest imperiu.

Tot ce înseamnă diplomație de secol XX și, ulterior, secol XXI, se încadrează în aceeași logică și continuitate șubredă care dorește să permanentizeze conflictul oriunde în lume, violența, războiul și cursa înarmărilor. Ce folos a avut România că, în cadrul ”dramaticei” lupte între doi coloși, s-a trezit cu teritoriul fărâmițat, și ce folos au avut toate alianțele europene ale României cu o Cehoslovacie și Iugoslavie în cadrul anilor 20-30 ai secolului trecut, de vreme ce tocmai aceste state au fost ulterior fărâmițate? Oare nu vede nimeni că România poate fi ori de partea sistemului, ori singură? Oare nu vede nimeni că, dacă există încă o speranță de redresare morală a acestei nații, ea nu poate veni din afara sa?

Dar să ne întoarcem puțin la diviziunea partidelor Liberal și Conservator din România anilor 70-80 ai secolului al XIX-lea. Nu a fost atunci oare momentul când societatea românească a fost mai politizată ca oricând? Nu de aici își extrage un Caragiale seva criticii sale ironice? Nu de pe urma acestei împărțiri a tării în sfere de influență și-a tras sfârșitul și marele Eminescu? Aici s-a aplicat principiul divide et impera. Interesele străine și-au creat două partide în România de atunci, tocmai pentru a scinda opinia publică și a o face să creadă că, votându-i pe unii în dauna altora, își manifestă un exercițiu democratic prin care are capacitatea de a alege ce e bine pentru țară. Această împărțire a sferei de influență politică între două partide aparent cu ideologii opuse care se succed periodic la guvernare este un prototip care a fost aplicat pe scară largă în toate societățile așa-zis democratice, vreme de mai bine de o sută cincizeci de ani. Este un fals.

Punctul critic în propagarea ideilor și conștiința națională

On De Dementiae

Ați fost invitat măcar o dată în viață să intrați într-un joc piramidal? Vi s-au pus înaintea ochilor scheme de câștig pentru care vi se cerea o ”minimă” investiție pentru ca, în final, să obțineți un comison gras de pe urma convingerii a ”n” alte persoane să intre ”sub voi”, în afacere? Atunci știți despre ce vorbesc. Chiar nutresc o satisfacție machiavelică la gândul că pot învinge sistemul folosindu-i propriile-i arme.

Eu nu vreau să vă vând nimic și nu vă cer nicio investiție inițială. Vă cer doar cinci minute pentru a citi acest text. Eu vând idei. Vreau să vindeți și voi ideile pe care le vând eu. Afacerea noastră se numește conștiință națională. Eu mă angajez ca, cel puțin o dată pe săptămână, să transmit ideile mele despre progres și dezvoltare unui număr de cel puțin o persoană.

Dar aici mai intervine ceva. Eu am așa-numitul factor de propagare. Eu pot bănui cât de rapid se vor răspândi ideile mele (de acum înainte, ale noastre) în funcție de persoana pe care o voi alege ca să i le comunic. Dar eu nu fac discriminări, tocmai pentru că nu cunosc care este, în fapt, potențialul unei persoane, al unui coleg de muncă, al unui taximetrist care mă duce acasă, sau al unui cunoscut la o petrecere. Eu știu că omul are un potențial extraordinar de a se schimba și de a modifica modul în care se valorifică pe sine și felul cum, implicit, poate pune în valoare ideile mele. De aceea, vorbesc aproape cu oricine.

Înainte de a porni pe această cale, eu îmi fac un examen de conștiință. Mai precis, mă întreb: este aceasta calea pe care trebuie s-o urmez? Și, mai mult: reflectă această cale și această conduită a mea propria mea personalitate? Și, întrebarea ultimă: voi fi mai fericit în lumea care se va schimba prin propagarea ideilor mele? Dacă răspunsul la aceste întrebări este DA, înseamnă că eu pot să-mi încep misiunea.

De fapt, eu nu am nevoie de acordul vreunei persoane pentru a-mi comunica ideile către acea persoană. Este ca și cum aș spune că am nevoie de acordul societății pentru a trăi în mijlocul ei, sau de acordul lui Dumnezeu pentru a exista. Eu exist pur și simplu, comunic prin aceasta, și vreau ca dorințele mele să se îndeplinească. Pur și simplu.

Rendering New Theme...