hide

Read Next

O lume minunată

On De Dementiae

Noi, oamenii, avem o aplecare către magic. Femeile spre vrăjitorie, bărbații spre tribalitate. Cuplul formează, în această logică, o bestie inteligentă, sau o inteligență bestială. Fapt care ne face să ne gândim la dificultatea de a o controla; atâta timp cât această bestie iese de sub imperiul rațiunii și al strictei comodități, pentru a inspecta și cuceri teritorii din alte lumi, unde se aplică alte reguli...

Ceea ce temutele și macabrele mașinării de război ale Germaniei naziste au făcut, în anii Războiului al doilea, reprezintă un fel de supraom. Interpretarea sa degradantă, obscenă, a violenței nude. Pe de altă parte, magia bestială sau inteligența bestială se referă la nevinovăția, la puritatea bestiei, care nu poate și care nu va închipui niciodată un alt țel decât propria sa libertate, libertatea supremă. Niciodată ea, bestia, nu va trimite spre moartea cea cumplită trenuri cu refugiați și niciodată nu va transforma birocrația excesivă și militarizată într-un mod de a manipula, deoarece ea nu crede în birocrație, în comoditate, în logică rațională și în efort militar, ci în pura și animalica magie...

Au trecut secole de când iluminismul și raționalismul, având la bază o puternică conduită anti-renascentistă și exclusiv rațional-puritană, așadar, au trecut secole de când restul de magie care mai rămăsese în societate s-a văzut dizolvat cu furie de către aceia pentru care libertatea omului trebuie să depindă mereu de respectarea status-quo-ului politico-economico-militar, acesta din urmă fiind ”opera” puternicilor vremii, ai regilor, împăraților, și ulterior politicienilor venali de orice categorie, de la cel mai nostim subsecretar de stat și membru de comisie până la marele prezident. Respectarea unei morale s-a văzut substituită respectării legii, o lege care nu este decât un status dat de guvernanți, iar a egaliza respectarea unor legi umane, date de unii și de alții, miniștri ori președinți ce s-au succedat în multiple lupte de putere, cu adevărata morală, cea a naturii, cea divină care le leagă pe toate din acest Univers și care permite Universului să existe, așadar, această egalizare între adevărata morală și magie și, pe de altă parte, o lege strâmbă și interpretabilă, reprezintă un mare abuz și o mare dovadă de decădere.

Pe de altă parte, o logică la fel de strâmbă substituie necesitatea magicului cu necesitatea religiilor, de parcă rațiunea birocratică și, pe alocuri, criminală, ar fi astfel sublimată de către apelul la marile religii, de parcă noi nu ne-am fi dat seama până acum destul de lesne că marii conducători politici sunt mână în mână cu marii conducători religioși, de parcă nu am ști că, de când lumea, preoții, militarii și politicienii, alături de negustori, azi marii finanțiști și bancheri, reprezintă stări sociale privilegiate care se sprijină unele pe altele și conclucrează spre dauna progresului; de parcă nu ne-am fi dat seama că cei care consideră că religia este salvarea din universul rațiunii și birocrației criminale sunt niște mincinoși, de vreme ce chiar religiile lor sunt seturi de norme și porunci mai birocratice decât legile statului și mai constrângătoare decât orice cod de legi tiranic, dat fie pentru a dizolva puterile legislative sau judecătorești, fie pentru a proclama unicitatea sau superioritatea absolută a unei religii în comparație cu altele.

Așadar, nu vom fi manipulați și nici nu vom alege religia în dauna laicității, după cum nu ne vom refugia în legalitatea strâmbă impusă de politicieni, datorită convingerii că religia ar fi, dimpotrivă, inutilă. Adevărul este că, după cum am zis, laicul și religiosul merg mână în mână, și amândouă au un pact secret pentru a controla masele, popii și politicienii deopotrivă. Cealaltă cale este, însă, magia.

Punctul critic în propagarea ideilor și conștiința națională

On De Dementiae

Ați fost invitat măcar o dată în viață să intrați într-un joc piramidal? Vi s-au pus înaintea ochilor scheme de câștig pentru care vi se cerea o ”minimă” investiție pentru ca, în final, să obțineți un comison gras de pe urma convingerii a ”n” alte persoane să intre ”sub voi”, în afacere? Atunci știți despre ce vorbesc. Chiar nutresc o satisfacție machiavelică la gândul că pot învinge sistemul folosindu-i propriile-i arme.

Eu nu vreau să vă vând nimic și nu vă cer nicio investiție inițială. Vă cer doar cinci minute pentru a citi acest text. Eu vând idei. Vreau să vindeți și voi ideile pe care le vând eu. Afacerea noastră se numește conștiință națională. Eu mă angajez ca, cel puțin o dată pe săptămână, să transmit ideile mele despre progres și dezvoltare unui număr de cel puțin o persoană.

Dar aici mai intervine ceva. Eu am așa-numitul factor de propagare. Eu pot bănui cât de rapid se vor răspândi ideile mele (de acum înainte, ale noastre) în funcție de persoana pe care o voi alege ca să i le comunic. Dar eu nu fac discriminări, tocmai pentru că nu cunosc care este, în fapt, potențialul unei persoane, al unui coleg de muncă, al unui taximetrist care mă duce acasă, sau al unui cunoscut la o petrecere. Eu știu că omul are un potențial extraordinar de a se schimba și de a modifica modul în care se valorifică pe sine și felul cum, implicit, poate pune în valoare ideile mele. De aceea, vorbesc aproape cu oricine.

Înainte de a porni pe această cale, eu îmi fac un examen de conștiință. Mai precis, mă întreb: este aceasta calea pe care trebuie s-o urmez? Și, mai mult: reflectă această cale și această conduită a mea propria mea personalitate? Și, întrebarea ultimă: voi fi mai fericit în lumea care se va schimba prin propagarea ideilor mele? Dacă răspunsul la aceste întrebări este DA, înseamnă că eu pot să-mi încep misiunea.

De fapt, eu nu am nevoie de acordul vreunei persoane pentru a-mi comunica ideile către acea persoană. Este ca și cum aș spune că am nevoie de acordul societății pentru a trăi în mijlocul ei, sau de acordul lui Dumnezeu pentru a exista. Eu exist pur și simplu, comunic prin aceasta, și vreau ca dorințele mele să se îndeplinească. Pur și simplu.

Rendering New Theme...