hide

Read Next

”Miracolul” imperial

Este recomandabil să fiți anti-sistem. Este și mai recomandabil să nu ”alegeți” dintre acele conduite anti-sistem pe care sistemul vi le pune la dispoziție pentru a vă controla dându-vă iluzia că voi dețineți controlul. Și dacă veți alege să incendiați mașini, să aruncați cu ouă clocite, sau să vă bateți cu poliția, să știți că, în fapt, voi sunteți cei controlați și cei sclavi. Nu aceasta este calea.

Dacă ar fi să spun care este elementul cel mai important pentru bunăstarea unei societăți, aș spune-o fără tăgadă: este sistemul de educație. Este, totuși, ironic, cum majoritatea țărilor dezvoltate de azi nu s-au consolidat ca atare printr-o cunoaștere și o educație profunde, ci prin jaf și colonialism la scară globală. Tocmai cei care îndeamnă la pace, la tehnologie, la cunoaștere, la training-uri și workshop-uri, ne arată că tocmai aceasta NU ESTE calea, de vreme ce în subsidiar ele derulează războaie mai mult sau mai puțin ”juste” pentru a acapara bogățiile subsolului din Irak sau Afganistan ori de aiurea.

Să ne amintim puțin despre ce înseamnă, în fapt, America. Coloniști englezi jefuitori care, după ce i-au distrus pe băstinașii indieni, au creat o națiune pentru a-și permanentiza status-quo-ul. Să ne amintim ce înseamnă Rusia. Gaze naturale și petrol amestecate cu o ideologie anti-libertate, bloc comunist monolit, care a câștigat al doilea război mondial tocmai pentru a fi făcută drept o ”sperietoare” care să ofere pretextul cursei înarmării pentru SUA, la rândul său această înarmare având drept scop câștigurile de pe urma fabricării de arme și tehnologii din partea marilor industriași și lideri ai companiilor tehnologice precum Intel, Microsoft, Apple sau Google. Că sistemul sovietic se opunea religiei creștine, asta e doar o consecință fără mare însemnătate, de vreme ce religia creștină este preamărită chiar de către țara care a inventat Uniunea Sovietică, și anume SUA, și mă refer aici la forurile de putere politico-economică care au condus și continuă să conducă acest imperiu.

Tot ce înseamnă diplomație de secol XX și, ulterior, secol XXI, se încadrează în aceeași logică și continuitate șubredă care dorește să permanentizeze conflictul oriunde în lume, violența, războiul și cursa înarmărilor. Ce folos a avut România că, în cadrul ”dramaticei” lupte între doi coloși, s-a trezit cu teritoriul fărâmițat, și ce folos au avut toate alianțele europene ale României cu o Cehoslovacie și Iugoslavie în cadrul anilor 20-30 ai secolului trecut, de vreme ce tocmai aceste state au fost ulterior fărâmițate? Oare nu vede nimeni că România poate fi ori de partea sistemului, ori singură? Oare nu vede nimeni că, dacă există încă o speranță de redresare morală a acestei nații, ea nu poate veni din afara sa?

Dar să ne întoarcem puțin la diviziunea partidelor Liberal și Conservator din România anilor 70-80 ai secolului al XIX-lea. Nu a fost atunci oare momentul când societatea românească a fost mai politizată ca oricând? Nu de aici își extrage un Caragiale seva criticii sale ironice? Nu de pe urma acestei împărțiri a tării în sfere de influență și-a tras sfârșitul și marele Eminescu? Aici s-a aplicat principiul divide et impera. Interesele străine și-au creat două partide în România de atunci, tocmai pentru a scinda opinia publică și a o face să creadă că, votându-i pe unii în dauna altora, își manifestă un exercițiu democratic prin care are capacitatea de a alege ce e bine pentru țară. Această împărțire a sferei de influență politică între două partide aparent cu ideologii opuse care se succed periodic la guvernare este un prototip care a fost aplicat pe scară largă în toate societățile așa-zis democratice, vreme de mai bine de o sută cincizeci de ani. Este un fals.

O tamanho do tempo é o tamanho do nosso amor

On O meu Coracao na Vida

O tempo parece não ter espaço suficiente para suster em si o amor que te tenho.

Estar junto de ti é algo que vai além da compreensão, ultrapassa quaisquer palavras que te possa escrever. Simplesmente pertenço-te, é só o que sei. É como se te tivesse conhecido numa outra vida, é como se tivesses nascido dentro de mim e agora a minha alma gémea foi-me apresentada.

Tudo o que me tens dado é mais do que algum dia poderia esperar da vida. Irei caminhar lutando por ti, segundo a segundo, definindo apenas a tua importância no meu ser. Existes para além da imaginação, superas limites, defines momentos, crias memórias, constróis mundos com esse teu coração lindo. O teu sorriso e os teus olhos, caminham lado a lado com o meu pensamento. São momentos que agarro de alma quando os ossos olhos distam apenas menos de um palmo, são fotografias que revejo quando o espaço entre nós aumenta um pouco mais.

Tu existires faz-me perceber que o mundo tem partes bonitas. Tu és a tal...entendo agora esse conceito, percebo-o em mim, aceito-o e sorrio priveligiadamente por ele. És a tal pois o meu mundo parou, a minha atenção tornou-se só tua...não face às pessoas, face a tudo, face ao meu dia a dia, face às minhas coisas. Tu estremeces o meu mundo de certeza, tens algo em ti que não dá, pura e simplesmente, para descrever...apenas se aceita...apenas posso aceitar isso em mim, de olhos fechados e de respiração profunda, suspirando porque viver esse estado vale a pena ter passado através da vida até chegar aqui por ti.

Esperei muito tempo por ti, sem saber um dia poderias aparecer. Agora, tudo valeu a pena, agora todas as etapas da minha vida foram justas, pois trouxeram-me até ti.

Rendering New Theme...