hide

Read Next

Mi s-a deschis inima...

On De Dementiae

La fel cum florile se deschid în tinerețea lor de o zi, așa și inima se deschide la un moment dat în tinerețea ei. De la egoismul închistat al copilăriei râvnitoare de dragostea părinților prin sânge, devine altruistă și deschisă spre cunoașterea lumii de adopție. Deschiderea inimii este marcată fizic prin aerul intens din piept și prin ardența sa, ce este apoi expirat prin gura întredeschisă la fel cum suflul vieții se oferă muribunzilor spre a-i trezi la ființă. Așa este dragostea - suflu de viață care trezește. Deschiderea inimii este primul pas spre magie și cel mai important. Împotriva sa stau toate teoriile politico-economice privind goana după profit, pentru câștig ”legitim”, împotriva sa stau toate teoriile inflației monetare sau de conștiință, tot spiritualismul ce tinde să pună omul în centrul propriilor sale preocupări, transformându-l în oglinda propriului său egoism psiho-fizicist.

Femeia este acel enigmatic care poate crea magie sau o poate distruge. Fundamentul magiei în această lume este raportul dintre masculin și feminin. Îmbinarea dintre cele două principii și uniunea lor sunt cheia de boltă a stabilității universale. Daca vrei să distrugi magia, corupi femeia. Dacă vei corupe femeia, corupi și bărbatul. Femeia este principiul activ în magie. Bărbatul este cel pasiv. Societățile de astăzi și vreme de milenii s-au bazat pe patriarhat, adică pe război, moarte și rațiune. De îndată ce societatea primitivă a fost dezbinată de cuceritorii indo-europeni veniți din stepele euro-asiatice, acum mai bine de cinci mii de ani, magia s-a stins. Au înflorit, în schimb, științele profane, politica și religiile patriarhale care chemau luptătorii la război și la moarte de dragul unui zeu sau a altuia. Acest ciclu vechi de cinci mii de ani trebuie să ia sfârșit. Supunerea femeii și coruperea ei, ruperea ei de legătura cu natura, cu divinul, și legarea ei de bărbat ca pe o sclavă, justifică de ce marea majoritate a oamenilor celebri sunt bărbați: sunt așa pentru că, de cinci mii de ani și mai bine, bărbații au scris istoria. Și sunt așa pentru că există istorie, pentru că există mereu războaie, cuceritori, savanți ai științelor profane, preoți și politicieni venali, care n-au descoperit nimic, decât s-au adâncit într-o pseudoștiință și într-o pseudocunoaștere. A sosit timpul ca istoria aceasta să se încheie. A sosit timpul să ne reîntoarcem la dragostea sacră.

Punctul critic în propagarea ideilor și conștiința națională

On De Dementiae

Ați fost invitat măcar o dată în viață să intrați într-un joc piramidal? Vi s-au pus înaintea ochilor scheme de câștig pentru care vi se cerea o ”minimă” investiție pentru ca, în final, să obțineți un comison gras de pe urma convingerii a ”n” alte persoane să intre ”sub voi”, în afacere? Atunci știți despre ce vorbesc. Chiar nutresc o satisfacție machiavelică la gândul că pot învinge sistemul folosindu-i propriile-i arme.

Eu nu vreau să vă vând nimic și nu vă cer nicio investiție inițială. Vă cer doar cinci minute pentru a citi acest text. Eu vând idei. Vreau să vindeți și voi ideile pe care le vând eu. Afacerea noastră se numește conștiință națională. Eu mă angajez ca, cel puțin o dată pe săptămână, să transmit ideile mele despre progres și dezvoltare unui număr de cel puțin o persoană.

Dar aici mai intervine ceva. Eu am așa-numitul factor de propagare. Eu pot bănui cât de rapid se vor răspândi ideile mele (de acum înainte, ale noastre) în funcție de persoana pe care o voi alege ca să i le comunic. Dar eu nu fac discriminări, tocmai pentru că nu cunosc care este, în fapt, potențialul unei persoane, al unui coleg de muncă, al unui taximetrist care mă duce acasă, sau al unui cunoscut la o petrecere. Eu știu că omul are un potențial extraordinar de a se schimba și de a modifica modul în care se valorifică pe sine și felul cum, implicit, poate pune în valoare ideile mele. De aceea, vorbesc aproape cu oricine.

Înainte de a porni pe această cale, eu îmi fac un examen de conștiință. Mai precis, mă întreb: este aceasta calea pe care trebuie s-o urmez? Și, mai mult: reflectă această cale și această conduită a mea propria mea personalitate? Și, întrebarea ultimă: voi fi mai fericit în lumea care se va schimba prin propagarea ideilor mele? Dacă răspunsul la aceste întrebări este DA, înseamnă că eu pot să-mi încep misiunea.

De fapt, eu nu am nevoie de acordul vreunei persoane pentru a-mi comunica ideile către acea persoană. Este ca și cum aș spune că am nevoie de acordul societății pentru a trăi în mijlocul ei, sau de acordul lui Dumnezeu pentru a exista. Eu exist pur și simplu, comunic prin aceasta, și vreau ca dorințele mele să se îndeplinească. Pur și simplu.

Rendering New Theme...